Miros un trandafir din grădina mea
și-mi pare cunoscut acest miros
da, e mirosul trandafirului din inimă
care acum a înflorit foarte frumos.
A crescut,a-nmugurit
și a-nflorit datorită
dragostei tale care mereu
mă poartă sub a dorului aripă.
Iubesc trandafirul
în zilele toamnei
cînd iluziile apar strălucind.
La atingerile tale
sufletul meu tresare
și inima trandafirului
ca și inima mea
înfloresc pătrunse
de razele soarelui.
E atît de frumoasă lumea
Dacă știi a delega enigmele ei.
E atît de frumos sufletul
Dominat de frumosul cuvînt.
E atît de frumos ca în limbajul vorbit
La conceptual lui de a apela.
E atît de simplu și totuși enigmatic
Sensul cuvîntului frumos
Încît mulți avîntați în căutarea lui
Nu-l găsesc niciodată…
Din inima mea s-a rupt jumătate
Și am rămas zăcînd în singurătate;
Tu ai uitat de mine pe vecie-
Iubirea noastră rămînînd o simplă amintire.
Nu pot să cred că așa s-a întîmplat
Nu vreau să cred că tu ai plecat,
Lăsînd în urma ta doar amintiri
Și o fată așteptîndu-te ore în șir.
O lume diferită…
Evadez într-o lume aparte
n care panglica roză
înconjoară globul
și robotul timpul
ritmează sub secundele
care clipocesc în van.
Apare năframa cenușie a întunericului
iar ploaia varsă lacrimi
pe aripa timpului neîndemînatic.
chiar cred că e o lume diferită
o lume a enigmei
în care viața se aseamănă
cu globul ce se rotește o dată
apoi o ia de la început…
Valoarea covorului imaculat
L-am socotit în fericire
Căci foarte mult m-am bucurat
Cînd afară a-nceput a ninge.
Ningea cu niște fulgi moi,
Gingași,pufoși,transparenți,
Erau la fel ca și dragostea dintre noi,
Tu cel mai frumos dintre băieți.
Estimez că cu fiecare fulg de nea,
În sufletul meu se năștea o speranță,
Că iubirea noastrp se va agăța
De tot ce-i mai frumos în viață.
Poate acest peisaj minunat de iarnă
Îți va aduce aminte de mine,
Un fulg ce-ți va cădea pe haină
Să-l lași să se topească cu iubire-
Căci eu din cer am coborît,
Ca să-ți simt suflarea ta caldă
Și decisă am hotărît
Să-ți dau viața mea ca dovadă.
Petalele din roșul trandafir,
Le-am așternut la picioarele tale,
Să vezi că eu respir
Aerul din atmosfera existentei tale.
Să vezi că inima mea
E alcătuită din durere și fericire
Și e plîns din lacrima ta,
Visuri și lacrimi de iubire.
Plouă din lacrimi cerești,
Lucește enigma solară
Iar eu cred că mă iubești-
Stea,floare,dulceață amară
Momente triste…
Știu că va trece o vreme
Și tu mă vei uita,
Vei uita de acele clipe
Ce niciodată nu se vor mai repeta.
Va trece tot ce-a fost frumos
Se va scutura și frunza de pe ram
Dar tu vei merge glorios
Eu însă n-o sa te mai am.
O să mă vezi trezindu-ți amintiri,
Regrete și speranțe în deșert,
O să vii și scuze o să-mi ceri
Dar eu n-o să te mai cred…
Rebele sînt cireșele-n copac
Pe care soarele le încălzește,
Tristă sînt eu și atunci cînd tac,
Deși soarele îmi zîmbește…
Cireșe la urechi,cireșe dulci de tot,
Cireșe scuturate de iubire…
Cireșe ce cu dragoste s-au copt
Topite de speranțe și iubire…
Cetate a sufletului meu,
Remarcă a vaporului-tăcere,
Fîntînă săpată cu greu
Din a sufletului plăcere.
Cine sînt eu și de unde vin?
Din iarbă,din vazduh,din iubire…
Cine aș vrea să fiu….?
Om,mamă,o personalitate,o împlinire?
Chiar și de răbdare aș fi
Și un fir de iarbă în spic
O rîndunică în zborul ei de zi
Sau poate chiar și un nimik?
Știu că am sa fiu eternitate,
Un gînd ce tu îl vei citi,
Un vers rămas ca simplitate
Pentru cei ce nu ma vor ști…
Am vrut să scriu o poezie
Dar mi-a cazut condeiul jos
De ce,de ce oare sa fie?
De ce s-a scurs tot ce-i frumos?
Am vrut să scriu o poezie
Dar regretele m-au inundat
Am vrut să scriu un rînd doar ție
Dar tu gîndurile mi-ai furat.
Am vrut să scriu o poezie
Plină de regrete și-amintiri
Căci viața nu e-o jucărie
Și nici o floare printre spini.
Am vrut să scriu o poezie
Dar totul s-a spulberat
Gindurile,ideea și feeria
Totul ce cu greu am creat…
Pe o margine de rimă
Stă și gîndul meu…
Pentru a pătrunde în inimă
Și în sufletul tău…
Acum poezia mi-i alinare
Și totul se rezumă la un vers
O rimă ce nu e întîmplare
Un gînd întrupat într-un vis.
Un vis la care am sperat
Că va fi realizarea dintîi
O literă însă mi-a arătat
Că nu va fi nimic chiar să rămîi.
