Gînduri despre/ din cartea „CEL RĂTĂCIT” de Aurelian Silvestru

În primul rînd mulţumesc d. Lilia Curhi, (redactor-şef la revista NATURA) că mi-a recomandat această carte, într-adevăr este una foarte profundă, cu multe înţelesuri care rămîn încă nedesluşite pentru mine. Aş asemăna cartea cu un film detectiv cu multe acţiuni, episoade, în care acţiunea se petrece pe mai multe planuri. Nu voi încerca să le relatez căci nu va fi interesant mai apoi la lecturare pentru alţii, scopul meu este de a trezi interesul. Eu zic că merită într-adevăr a fi citită… pentru a alimenta sufletul cu frumosul şi dulcele nectar al trăirii sufleteşti. Am citi cu mare nesaţ, iar răsplata a fost pe măsură…

Mai jos semnez cîteva gînduri din operă:

„Refuz să cred că putem trece pin viaţă fără să ucidem  un vis, o floare, o speranţă sau o dragoste nevinovată.  Ne-am sinucide dacă ne-am da seama  cît de cruzi suntem. Zilnic, iluziile muşcă  din noi cîte o fărîmă de suflet, pînă cînd îl mistuie aproape de tot. Atunci, fulgeraţi de adevăr, constatăm cu uimire că, fără suflet, nici moartea nu are nevoie de noi… „

„Bărbatul este un cuceritor, dar în relaţiile cu femeia, se mulţumeşte cu o singură victorie. Femeia pare mai fragilă, însă nu se mulţumeşte cu atît. Cedînd o dată ea vrea să cîştige în permanenţă. Un tip inteligent înţelege acest lucru şi nu i se opune. Bărbatul mai puţin inteligent intră în conflict cu ea, luptă pentru întîietate, o face pe cocoşul ofensat şi, pănă la urmă, ajunge un nefericit. În concluzie dacă vezi un bărbat nefericit, nu da vina pe femeie, ci pe mintea lui!”

„Sinonimul creativităţii este lupta, noul, neodihna. A doua natura a omului este obişnuinţa care înseamnă linişte, comoditate, inactivitate. Oricine are dreptul să aleagă, nu-i aşa?”

„ O zi în care nu atingi tastatura este o zi pierdută”

„E groaznic atunci cînd cineva încearcă să treacă cu buldozerul peste copilăria ta”

„Viaţa e o mare avntură. Te aruncă din loc în loc ca pe o frunză şi rar de tot găseşti pe cineva care să spună că e mulţumit de ea. De cele mai multe ori, ne plîngem şi o asemuim cu iadul. Dar ce este iadul, dacă nu singurul loc din care Dumnezeu a plecat?… Ştiu că te doare. Eşti sinceră. Te cred. Totuşi, nu pot accepta că ai avut măcar o zi în care Dumnezeu să nu fi fost cu tine. Iar acolo unde există Dumnezeu, există şi alegere. De asta suntem oameni, ca să putem alege”.

„Nimeni nu-ţi poate fura destinul. Banii, iubirea, fericirea – poate. Dar destinul – niciodată! E ca un bloc de marmură pe care îl porţi în suflet. Pţi face un monument din el, dar, cu regret, cei mai mulţi dintre noi îl prefac într-o grămadă de aşchii”.

„În gerii se asemănau cu oamenii, iar marele lor păcat n-a fost trufia, ci dorinţa nestăvilită de a face copii  cu femeile pămîntenilor – fapt pentru care Dumnezeu i-a izgonit din Rai. Ulterior, Biserica a pretins că îngerii nu au sex şi i-a descris ca pe nişte prunci cu aripi … Rar cine mai crede că omul a provenit de la maimuţă. Suntem copiii hazardului divin  care a transormat universul într-un laborator fantastic, cu începutul pretutindeni şi cu sfîrşitul nicăieri. Cel mai de preţ experiment a fost, desigur, aventura vieţii – o aventură în care noi, urmaşii lui Adam, era cît pe ce să devenim nemuritori”.

„ DACĂ DINCOLO DE MOARTE NU EXISTĂ DRAGOSTE, LA CE BUN VEŞNICIA?

„ Lumea este imperfectă. Contează, însă, nu cum o găseşti cînd vii, ci cum o laşi cînd pleci…”