Niciodată nu-ţi uita inima acasă!

Supuse sau rebele – două versiuni ale femenității, de Aurora Liiceanu

Cartea prezintă două femei care sunt total diferite, dar a căror tipuri le putem întîlni și astăzi în jurul nostru. Ceea ce este comun între ele este faptul că ambele au fost căsătorite cu scriitori celebri.

Hadley, soția lui Ernest Hemingway este o persoană liniștită care își dorea o viață simplă alături de familia sa. Ea reprezenta femeia devotată, născută și trăită în ideea de familie, pentru care iubirea însemna fuziunea într-un cuplu.

Zelda, soția lui Scott Fitzgerald este o tînără foarte frumoasă și foarte nebunatică. Viața Zeldei a fost cea a unei femei autonome, chiar rebele, încălcînd constrângerile și depărtîndu-se de reguli și norme.

Zelda vroia să iasă din romanele lui Scott. Hadley nici nu își punea această problemă. Zelda vroia să iasă din relația sa cu Scott. Hadley vroia să rămînă etern în relația sa cu Hemingway.

Citate:

„Cariera unui bărbat nu este cariera femeii de lîngă el; cariera lui ținea de ceea ce făcea el și nu de ceea ce este ea, dar fuziunea în mintea ai, funcționa atît de puternic, încît tot ce era el era și ea”.

” Ea se potrivea perfect în urechea lui. Îi spunea exact ce-și dorea mai mult să audă și faptul că gîndeau la fel era extrem de revigorant pentru amîndoi”.

„Confruntările dintre soți sunt cam la fel : fie bărbatul tace, nu scoate un cuvînt, nu confirmă și nu neagă nimic. Fie pleacă, dacă are unde să plece, lăsîndu-l pe celălalt cu vorbele în gură”.

„Iubirea se face, îndrăgostirea vine parcă din senin, cînd nici nu te aștepți, dar este intensă, violentă, se învecinează uneori subversiv cu oboseala, e feroce, emanată de destin. Dragostea înflăcărată, odată identificată, poartă amprenta indubitabilului”.

„Cînd suntem tineri inventăm forme de viitor pentru noi înșine, cînd suntem bătrîni inventăm diverse forme de trecut pentru alții”.

” Ochii li s-au întîlnit și n-au mai fost cu noi și cu nimeni altcineva din cafenea, ci doar unul cu altul, purtați de valul unei priviri lungi, tainice”.

” Plagiatul începe acasă” (Zelda Fitzgerald)

Topul școlilor din Montréal

Din materialele evaluate de Ministerul Educației la sfirșit de an, tot mai puțini elevi au înregistrat note negative. Îmbunătățirea este fenomenală în multe școli publice, din care o polivalentă a înregistrat o creștere considerabilă de 288 poziții, relevă Le Palmarès des écoles du Journal.

Între 2008 și 2013 rata de eșec la examenele ministerului a scăzut de la 21,7% la 18,8% indică datele clasamentului realizat de Institutul Fraser.

Le Palmarès des écoles du Journal — întocmit anul acesta are două clasamente distincte: unul pentru instituțiile private și altul pentru școlile publice.

În timp ce clasamentul școlilor private este dominat de instituțiile care se bucură deja de o reputație excelentă, cele publice sunt instituțiile cu vocație specială.

Singura notă perfectă – 10 din 10, merge acest an la renumitul colegiu Jean-de-Brébeuf de Montréal fiind pe primul loc în clasament.

În revanșă, mai multe școli publice mai “tradiționale” au înregistrat o ameliorare considerabilă a situației. Un exemplu în acest sens este instituția anglofonă Bonaventure, en Gaspésie care s-a ridicat cu 288 poziții mai sus în clasament.

În Thetford Mines, școala polivalentă Black Lake, urcă și ea 247 poziții.

“Pentru mine punctul culminant al clasamentului este faptul că după 5 ani situația din școli s-a îmbunătățit semnificativ dovedindu-se astfel că este posibil acest lucru. Aproximativ 5% din școli au înregistrat foarte rapid progrese” a subliniat Peter Cowley, director de studii privind performanța școlilor din cadrul Institutului Fraser.

După mai mulți ani de absență a acestui clasament din cauza reformelor ministerului, a revizuirii testelor și a insuficienței de date, M. Cowley s-a bucurat că a avut plăcerea acest an de a observa rezultate bune. “Noi credem că este un instrument excelent pentru părinți, pentru profesori și diriginți de clase” a menționat expertul care a publicat studii similare în Ontario și Occident.

Obișnuit cu controverse, cercetătorul nu se teme de critici. “Am vorbit de-a lungul timpului cu foarte mulți profesori, membri ai comisiilor școlare, directori de școli, de sindicate. Un alt aspect al educației este că aceasta nu poate fi măsurată și eu accept această critică – 100%”, admite el.

” Da, există o relație între veniturile părinților și succesul la școală, dar în școlile publice impactul acestor diferențe este minim. Frumoase istorii în acest sens există în toate provinciile, inclusiv în Québec” a afirmat acesta.
Este important de reținut, două concluzii interesante care reies din studiu :
– fetele sunt cele care înregistrează mai bune rezultate la învățătură în defavoarea băieților;
– rezultatele la matematică sunt din ce în ce mai bune.

Mai jos vă prezentăm clasamentul școlilor publice:
École d’éducation internationale – 9,6
McMasterville
École d’éducation internationale – 9,6
Laval
Collège Saint-Louis – 9,3
Montréal
École internationale de Montréal – 8,9
Westmount
École secondaire Cardinal-Roy – 8,7
Québec
École secondaire Le Tandem – 8,5
Victoriaville
Vincent Massey Collegiate – 8,3
Montréal
Royal West Academy – 8,0
Montréal-Ouest
St. Thomas High School – 8,0
Pointe-Claire
St. Patrick’s High School – 7,9
Québec
École secondaire Mont-Royal – 7,9
Mont-Royal.

Clasamentul școlilor private:
Collège Jean-de-Brébeuf – 10,0
Montréal
Collège Jean-Eudes – 9,9
Montréal
Collège Sainte-Anne-de-Lachine – 9,8
Montréal
École Maïmonide, Campus Jacob Safra – 9,8
Montréal
Collège Durocher Saint-Lambert – 9,7
Saint-Lambert
Collège Beaubois – 9,6
Montréal
Collège Regina Assumpta – 9,6
Montréal.

http://moldovanoua.ca/?p=559 

“Festivalul Dovleacului” în Montreal

CITROUILLE EN FÊTE – PUMPKIN FEST sau “Festivalul Dovleacului” este denumirea evenimentului organizat de Nata Albot, pe 18 octombrie 2014, în Parcul Angrignon din Montreal, începînd cu orele 14:00.

Ambasadorul Turismului Moldovenesc, Nata Albot organizează sărbătoarea prin intermediul Koolture Tricolore dar și cu sprijinul Comunității Moldovenilor din Québec, cu scopul promovării obiceiurilor și valorilor neamului.

“Festivalul Dovleacului” va sărbători roadele toamnei, splendoarea acestui anotimp, fiind locul minunat pentru iubitorii de bucate din dovleac. Este un motiv de a petrece timpul în familie, la eveniment fiind activități pentru toate vîrstele : jocuri pentru copii, degustații, artizanat, diverse animații, tombole, etc.

Vor fi organizate și concursuri, printre care unul va fi al celor mai bune rețete din dovleac. Primele 30 de gospodine care vor participa la acest concurs vor intra gratuit la eveniment. Un alt concurs va fi cel al dovlecilor decorați, unde fiecare își poate pune creativitatea la încercare, pentru a veni la festival cu cel mai frumos dovleac decorat pentru a fi premiat.

Citrouille en fête are și un dress-code, acesta fiind culoarea portocalie, așadar îmbrăcați ceva orange și veniți la sărbătoare!

Amintim că “Festivalul Dovleacului” a devenit deja o tradiție în Republica Moldova, fiind desfășurat în satul Lozova, Strășeni al treilea an consecutiv.

http://moldovanoua.ca/?p=532

Nata Albot este ambasador al turismului moldovenesc

În scopul promovării imaginii țării, al turismului din Republica Moldova, Agenția Națională a Turismului a organizat un concurs prin care a desemnat cele mai marcante personalități care aveau în portofoliul lor în ultimii cinci ani, realizări importante în domeniul promovării valorilor naționale, recunoscute pe plan internațional. Nata Albot, alături de interpretul Constantin Moscovici, soprana Valentina Naforniță, DJ Andrei Rață, interpretul Dan Bălan, tenismanul Radu Albot și formația Zdop și Zdup, s-a învrednicit de titlul – Ambasador al Turismului Moldovenesc.

Nata Albot este jurnalistă, stabilită recent în Canada care organizează în țară trei festivaluri mari : IA Mania, Mai Dulce și Balul Brazilor de Crăciun. În Canada, de asemenea este implicată în diferite activități culturale prin intermediul organizației Kulture Tricolore.

Ca urmare a oferirii titlului de ambasador, Nata Albot a menționat pe blogul personal (www.nataalbot.md) : “Voi continua să militez pentru fortificarea imaginii Moldovei pe plan internațional. Voi continua, luînd mai în glumă, mai în serios, un titlu care acum încă nu are o mare valoare. ÎNCĂ nu, dar ar PUTEA deveni în timp. Depinde cît de eficient și responsabil îl va valorifica fiecare deținător al acestuia. Și cu acest prilej, mă adresez la toți cei din comunitățile moldovenilor, de oriunde ați fi : am un rol interesant și sunt gata să împart povara lui cu oricine este dispus să promoveze Moldova peste hotarele ei “.

Nata Albot a venit și cu ideea de a organiza cîteva evenimente peste hotarele țării care să devină o tradiție de promovare a imaginii Republicii Moldova ca destinație turistică.

Ținînd cont de faptul că pentru a organiza un anumit eveniment sunt necesare și resurse financiare, ambasadorul turismului moldovenesc a venit cu cea mai originală idee pentru toți cetățenii țării : de a dona 1 EURO PE LUNĂ pentru promovarea țării noastre. Această idee, împărtășită pe blogul personal este susținută de mai mulți conaționali.

Amintim că acest titlu a fost oferit pe o perioadă de doi ani de către Agenția Națională a Turismului, în semn de recunoștință și onoare aduse unor personalități ale Republicii Moldova, care prin activitatea lor au promovat țara peste hotare.

http://moldovanoua.ca/?p=505

Încălzirea trotuarelor în Montreal

Deplasarea peste grămezi de zăpadă sau prin noroi sunt niște situații care vor ține de trecut pe strada Sfînta Ecaterina din Montreal, Canada. Acest lucru va fi posibil deoarece se studiază posibilitatea ca principala arteră comercială să fie dotată cu trotuare încălzite, notează La Presse.

În urma mai multor consultări, în care încălzirea trotuarelor a fost discutată, s-a solicitat inginerilor orașului de a elabora un studiu de fezabilitate care va răspunde numeroaselor întrebări a acestei inovații.

Într-un interviu, Claude Carette, director al infrastructurii, drumurilor și transporturilor din oraș menționa : ” Este posibil de făcut acest lucru tehnic? Cum va putea fi integrat acest lucru într-un proiect? Unde se va scurge apa existînd riscul înghețării din nou!? Vom evalua oportunitatea ideii bazate pe costuri”.

André Poulin, director general de Destination al centrului orașului Montreal afirmă că eliminarea automată a zăpezii va accentua atracția comercială în strada Sfînta Ecaterina în timpul iernii. O situație de acest gen ar fi binevenită în timpul sărbătorilor, perioada cea mai importantă pentru comercianți. Aceștia nu vor achita pentru acest serviciu cum se întîmpla spre exemplu în Oslo, Norvegia.

Experiența altor orașe, însă, demonstrează faptul că încălzirea trotuarelor nu funcționează atît de bine atunci temperatura scade foarte mult. Acest tip de infrastructură există de mai mulți ani în Europa și Japonia, dar și în Michigan, Holland, Statele Unite unde au fost instalate o rețea de țevi prin care circulă apă caldă. Pentru a reduce costurile sunt utilizate surplusurile de energie de la centralele electrice.

http://moldovanoua.ca/?p=494

Sărbătorirea Zilei Recunoștinței în parcurile naționale și locurile istorice din Canada

Sărbătorirea Zilei Recunoștinței în parcurile naționale și locurile istorice din Canada.

Ziua Recunoștinței, sărbătorită în a doua zi de luni din octombrie, aduce o frumoasă ocazie de a petrece în sânul familiei sau cu prietenii. Timpul minunat din această toamnă multicoloră îi îndeamnă pe fiecare de a profita din plin de acest sfârşit de săptămână (long weekend). Parcurile și locurile naţional-istorice din Canada oferă o gamă largă de activități interesante.

Iată câteva din ele:

Locul național istoric Sir-George-Étienne-Cartier – lăsați-vă inspirat de viziunea legendarului George Étienne Cartier, prin intermediul conferințelor istorice și spectacolelor muzicale organizate cu ocazia Zilei Recunoștinței.

Parcul național Fundy vă oferă posibilitatea manifestării aptitudinilor creative a fiecăruia din voi. Aici va avea loc un concurs anual al sculpturilor în dovleac. În plus, veţi avea posibilitatea de a participa la plimbarea “bântuită”!

Parcul național Banff vă prezintă un spectacol de culori. Pădurea este ca dintr-o poveste fermecată.

Parcul național Mont-Riding este perfect pentru o aventură în sălbăticia naturii. Puteți vedea animalele din parc chiar înainte de sezonul de împerechere dar și observa migrația lor.

Parcul național des Praires este ideal pentru o vânătoare de comori. Cu ajutorul unui sistem de GPS, veţi avea ocazia de a găsi geocache-uri (cutii cu “comori”), observa animalele sălbatice și descoperi chiar și fosile de dinozauri.

Parcul Național de la Péninsule Bruce. Aici puteți escalada în natură dar și admira malul pitoresc al golfului Georgienne.

Parcul național Île-du-Prince-Edouard este locul minunat unde puteți face o plimbare cu bicicleta pe malul mării.

Parcul naţional La Mauricie vă oferă spațiu pentru diferite aventuri – drumeții, ciclism, picnic cu prietenii dar și un spectacol multicolor al frunzelor tomnatice.

Locul istoric național du Fort Langley este monumentul istoric unde o vânătoare de comori pe tema afinelor este indicată. Aici aveți șansa de a căuta afine iar odată găsite – chiar să le degustați.

Locul istoric național Lower Fort Garry vă trezește frica datorită personajelor morbide, a poveștilor terifiante dar și a tuturor creaturilor care se deplasează în întuneric.

Aceste destinaţii atrag dornicii de a pleca din oraş.

http://moldovanoua.ca/?p=480

Cartea despre femei, OSHO

Cartea despre femei este o scriere pe care fiecare femeie trebuie să o citească. În ea sunt redate toate etapele prin care trece o femeie în viața sa. Unele lucruri sunt atît de simplu redate că lecturîndu-le le conștientizezi că ele există în viața noastră de zi cu zi. Această carte te face să te regăsești iar altele te fac să gîndești:

– „nu confunda singurătatea cu solitudinea. Singurătatea este ceva bolnav, solitudinea este sănătatea perfectă,, ;

– „omul se naște ca o sămință; el poate să devină o floare, dar poate și să nu devină. Totul depinde numai de voi, ce faceți cu propria viață. Totul depinde de creșterea voastră. Este o opțiune personală și trebuie să priviți această opțiune în fiecare clipă. Fiecare moment reprezintă pentru voi o intersecție,, ;

– „eu nu tremur niciodată fiindcă nu îmi este frică de nimic. Corpul meu a îmbătrînit dar eu am rămas tînăr și voi rămîne tînăr chiar și atunci cînd corpul meu nu va mai fi,, ;

– „atunci cînd ceva nu merge într-o relație de cuplu, voi îl învinovățiți întotdeauna pe celălalt. El este unicul responsabil. Această atitudine distruge orice posibilitate a unei creșteri ulterioare.      Amintiți-vă în permanență că voi sunteți unicii responsabili. Schimbați-vă pe voi înșivă. Eliminați din ființa voastră acele calități care creează necazuri. Faceți din iubire o cale către autotransformare,, ;

– ” personal nu am întîlnit niciodată un îndrăgostit, bărbat sau femeie, care să fi creat poezii, picturi, sculpturi pentru simplul motiv că era foarte mulțumit. Ca să creezi, ai nevoie de nemulțumire, de o rană pe care să dorești să o ascunzi,, ;

– ” să ai buzele roșii de sănătate este cu totul altceva decît să le pictezi cu ruj. Pe cine vreți să păcăliți? Nu vă puteți păcăli decît pe voi înșivă. Și acest lucru nu este valabil numai pentru adolescente și pentru tinere. Văd adeseori femei bătrîne, cu un picior în groapă care își pun gene false și își pictează buzele. Personalitatea este creația voastră… Dacă mă leg de personalitatea voastră, eu nu încerc decît să vă distrag atenția dinspre personalitate către individualitate,, ;

– ” femeile sunt incontestabil mai curajoase. În toate culturile lumii, femeia este cea care își părăsește familia și se mută în familia bărbatului. Ea își părăsește mama, tata, prietenii, orașul natal, tot ce a iubit vreodată, mediul în care a crescut. Ea sacrifică toate acestea de dragul iubirii. Bărbatul nu ar fi fost niciodată capabil de așa ceva,, ;

– ” femeia trebuie iubită nu înțeleasă. Acesta este primul pas către înțelegere,, ;

– ” prima lecție a iubirii constă în faptul de a nu solicita iubire, ci în a o dărui. Fiți dumneavoastră cel care dăruiește. De regulă oamenii fac exact invers. Chiar și atunci cînd dăruiesc, o fac numai cu speranța că iubirea lor le va fi returnată. Ei nu dăruiesc de bunăvoie, ci doar condiționat. Ei dăruiesc, dar privesc cu coada ochilor să vadă dacă primesc ceva înapoi. Ei nu cunosc legea naturală de funcționare a iubirii. Este suficient să turnați, să vă revărsați, iar iubirea va veni,,.

„Ce avem și ce uităm” de Maria Duenas

Maria Duenas este o scriitoare contemporană realistă care m-a făcut să simt emoțiile și să trăiesc viețile personajelor din cartea citită – împreună cu ei.

„Ce avem și ce uităm” este o operă care mi-a părut foarte complexă la început, fiind acțiuni care se povesteau pe mai multe planuri și care mă încurcau uneori. Însă o dată ce am intrat în jocul lecturii, ea devenea din ce în ce mai interesantă.

Această publicație ne oferă o clară viziune a vieții care poate fi reluată de la început după ce ai fost trădată, fiind descrise începuturile unor noi trăiri.

Acea nouă poveste de dragoste plină de suspans, nu o vom întîlni de la începutul cărții unde e descrisă mai mult trădarea, dar pe parcurs care este dominată de mult suspans și situații deocheate.

Acțiunea este petrecută în jurul Blancăi Perea care părăsește Spania deoarece este părăsită de soț, pentru o femeie mai tînăra de la care acesta așteaptă și un copil. Ea fiind profesoară universitară acceptă o bursă în California care are ca scop scoaterea la lumina a cercetărilor lui Andres Fontana. De fapt această bursă este o invenție a lui Daniel Carter, un personaj singur și trist care vrea să aducă un omagiu profesorului său care murise într-un accident de mașină alături de soția lui (Carter), care îl ajuta pe Fontana la cercetari.

În cartea întîlnim și alte personaje care la fel sunt decepționați și ar dori sã o ia de la capăt, făcînd astfel acțiunile pline de suspans intersectîndu-se cu activitatea pe care o are Blanca.

Aceasta descoperă pe parcursul activității sale că Andres Fontana fusese îndrăgostit de soția sa Aurora Carter, că Fontana a avut o relație cu Darla, o femeie plină de ură, care mai apoi îl șantajează pe Daniel pentru a primi o parte din moștenirea lăsată de Fontana. La un moment dat Blanca vrea să renunțe dar mai apoi se răzgîndește și descoperă iar niște lucruri imprevizibile : faptul că în Santa Cecilia, chiar în universitatea unde era ea a existat o misiune franciscană dar și dragostea lui Daniel Carter.

Astfel, în carte am întîlnit o realitate crudă care are un deznodămînt fericit, un Craciun împlinit în care totul se termină cu bine, în care dragostea își găsește locul în noul cuplu format dintre Blanca și Daniel.

 

Pădurea norvegiană de Haruki Murakami

Haruki Murakami este un scriitor japonez născut în Kyoto, în 1949. S-a căsătorit la doar 22 de ani, în timpul facultăţii ceea ce l-a şi inspirat de a scrie romanul „Pădurea Norvegiană”.

Romanul este unul care poate şi nu poate fi recomandabil depinde de persoană şi de atitudinea sa asupra lucrurilor.

Odată ce am început lectura acestei cărţi, nu m-a fascinat, dar  cînd am ajuns să citesc filă cu filă mi-am dat seama că sunt multe lucruri pe care nu le înţeleg, crezînd că cireaşa de pe tort este la final.

Am avut răbdare să citesc şi am ajuns la nişte momente care într-un fel m-au şocat (poate datorită faptului că a a fost prima oară cînd am citit Haruki Murakami/ sau toate operele lui sunt la fel?). Printre ele era multitudinea de iubite pe care le avea Toru Watanabe, legăturile speciale pe care le avea cu iubitele lui, sinuciderile continue, suferinţele din dragoste, etc.

Mai detaliat ar fi sinuciderea iubitului lui Naoko şi a prietenului lui Watanabe -Kizuki la doar şaptesprezece ani, ca mai apoi pe cei doi să îi unească nu doar dragostea dar mai degrabă pierderea prietenului comun. Naoko totuşi era urmărită de mică de acest sentiment, fiindcă şi sora ei s-a sinucis cînd aceasta avea doar 6 ani, ea fiind şi cea care a descoperit cadavrul surorii. Într-un final sfîrşeşte şi ea spînzurîndu-se în pădurea sanatoriului unde îşi petrecuse mai mult timp.

Pe Reiko, Watanabe a întîlnit-o la sanatoriul unde venise în vizită la Naoko. Ea a ratat o carieră strălucită de pianistă din cauza unui trac temporar care s-a manifestat din cauza faptului că o elevă de treisprezece ani lesbiană, aproape că a violat-o. Întîlnirea lui Reiko după moartea lui Naoko cu Watanabe a scos la suprafaţă faptul că ea se însănătoşise. Ambii aveau dorinţa de a fi împreună, ceea ce s-a realizat într-o seară înainte ca Reiko să plece.

În roman o mai întîlnim pe Midoni şi multe nopţi amoroase împreună cu prietenul ei, pe care pînă la urmă îl părăseşte pentru Watanabe.

Cartea conţine şi momente foarte descriptive, cu scopul de a-ţi crea milă, pasiune, atracţie, dorinţă…

Momente din carte:

–                     Scrisoarea lui Reiko a zdruncinat  din temelii  castelul de nisip pe care mi-l construisem, lăsînd în urma lui o suprafaţă aplatizată, golită de orice sentimente.

–                     Viaţa e ca o cutie de fursecuri. Unele îţi plac, altele nu. Le mănînci mai întîi pe cele care îţi plac şi rămîi la urmă cu cele care nu îţi plac. Eu aşa gîndesc ori de cîte ori mi se întîmplă ceva ce nu-mi convine. Dacă reuşesc să fac  ceva ce nu îmi convine. Dacă reuşesc să fac şi ce nu îmi convine, pe urmă e simplu.

–                     Noi toţi suntem  nişte fiinţe imperfecte care trăim într-o lume imperfectă. Nu ne măsurăm acţiunile şi sentimentele cu rigla sau raportorul şi nici nu putem să trăim cu precizia unui cont bancar.

–                     Imaginile (amintirile) mă izbeau cu violenţă una după alta  asemenea unor valuri puternice care voiau parcă să  mă poarte spre un conţinut straniu.

–                     La moartea lui Kizuki am învăţat un lucru pe care n-am să îl uit niciodată: moartea nu se află la polul opus al vieţii, ci face parte din viaţă.

–                     Din moarte lui Naoko am învăţat  că nimic nu poate alina durerea pe care o simţim  la pierderea cuiva drag. Nici adevărul , nici sinceritatea, nici forţa, nici blîndeţea, nimic absolut, nimic nu poate atenua durerea. Tot ce ne rămîne de făcut este să luăm lucrurile ca atare, pînă la capăt şi să încercăm să învăţăm ceva, chiar dacă ştim că ceea ce învăţăm  nu ne va fi de nici un folos atunci cînd ne va trebui să ne confruntăm  cu un nou eveniment neaşteptat.

–                     Lumina zilei pălise şi umbrele lungi ale copacilor se întindeau pînă la picioarele noastre.

Școala de Cultură și Afirmare Românească

Şcoala de Cultură şi Afirmare Românească este un proiect foarte ambiţios care tinde să unească toţi tinerii unionişti.

Personal am aplicat la această şcoală din dorinţa de a-mi fortifica cunoştinţele istorice în acest domeniu, pentru a „respira româneşte” dar şi pentru a cunoaşte alţi tineri cu aceleaşi aspiraţii ca şi mine.

La şcoală am fost impresionată de cursurile care ne-au fost predate dar şi de oamenii care le-au prezentat dînd dovadă de o mare experienţă în spate.

Am fost foarte bucuroasă să aflu că Institutul Cultural Român şi Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru românii de pretutindeni sunt deschise să sponsorizeze unele proiecte care aveau să se „nască” la Şcoală. Am rămas plăcut impresionată de oamenii care i-am cunoscut aici, de atitudinea acestora faţă de Unire şi de aspiraţiile lor de viitor.

Deşi, Şcoala de Cultură şi Afirmare Românească, a durat cu o zi mai mult din cauza condiţiilor meteo nefavorabile, acest lucru a fost un plus pentru a ne uni cu toţii forţele fiindcă: Unirea face Puterea!